Urăsc din toata inima statul și nu-mi pare rău

La Caserie (care-i langa Trezorerie!!), afis mare : „Pentru buna functionare va rugam sa numarati banii la ghiseu”, langa un altul: „Nu se fac plati cu cardul!”.

La casieria Fiscului – fisc care invarte 50 mld. euro anual – nu poti plati cu cardul, trebuie sa mergi sa cauti un bancomat ca sa scoti bani si sa-i dai statului. („Vedeti ca este unul in fata”; „Da, da nu e a lui Raiffaisen, si-mi ia comision!”)

La Fisc, sector trei, sunt cel putin 100 de oameni care asteapta, deodata, la diferite cozi. Dar nu este nicio toaleta. Si nu asteapta cu minutele, ci cu zecile de minute, daca nu cu orele.

Dupa doua ore la coada, in fata angajatului Fiscului: „CNP-ul va rog!”.

CNP-ul nu-l stiu pe de rost, iar din buletin nu vad sa-l citesc ca in biroul ala e ca in pestera.

– Nu puteti sa va uitati dvs. ca eu…

– Nu aveti ochelari? Ca nici eu nu vad… nu vedeti ce lumina?

Intr-un birou al Fiscului, fisc care strange 50 mld. euro anual de la oameni, un bec de 60 de wati atarna de un tavan, prizele sunt rupte, ferestrele murdare si opace de nu-ti poti citi nici datele de identificare.

Pe hol, oameni cu hartii, oameni cu dosare („Nu va suparati nu stiti un xerox ?(sic)”; – „Da iesiti in strada, inainte, faceti dreapta, vedeti un chiosc mic…” trimisi de colo colo ((„Da,aici e circa financiara de la sectorul 3, dar pentru persoane juridice nu-i aici in Lucretiu Patrascanu, e pe Mosilor”).

Nu sunt un obisnuit al salilor de judecata. In urma cu multa vreme insa a trebuit sa dau o fuga pe acolo. Am fost lovit de aerul greu, de lumina slaba, de scorojeala peretilor. Intr-o institutie a statului in care se facea dreptate, am simtit ca mi se face o nedreptate prin ostilitatea cu care am fost primit. Iar de dezgustul simtit atunci – fata de orice inseamna nu Justitie ca putere in stat, nu ca virtute morala (justus), ci ca mod de a te prezenta celuilalt – nu m-am lecuit nici azi.

In toate institutiile statului in care intri esti primi cu ostilitate, nu de functionari care sunt amabili de cele mai multe ori, ci de peretii albi si mereu murdari. De ferestrele mate, de tenacurile de formulare pe care trebuie sa le completezi. Si de asteptarea deseori lipsita de sens.

Fisc, Posta, Politie, Justitie, totul, dar totul, te face sa urasti statul. Puneti zece oameni sa stea impreuna o ora la coada ca sa-si plateasca facturile si veti obtine o solidaritate maxima impotriva statului – ca sa vezi apoi pe la tv neispraviti venind si comentand despre putinul simt civic al poporului de pe aici!

Poate sa fie functionarul lapte si miere. Cand te trimite sa mai aduci o copie dupa ceva in loc sa ti-o copieze pe loc, cand iti spune „da nu trebuia sa stati la ghiseul asta, ci la ala!”, atunci totul s-a terminat. Urasti statul, urasti tara, te urasti pe tine ca ai fost prost de-ai declarat Fiscului nu stiu ce prostie de venit pe cand puteai merge pe burta.

Iar de aici incepe ruina.